Timpuri noi
Puternic e bratul tau,
timpule.
Destul cersitu-ti-am clipele
in zori,
si-nasfintit,
destul,
cantatu-ti-am lacrimile
prin nori
prin cer,
pe Pamantul arat de plugul tau,
adanc.
Ochii mei, ridic spre zarile,
ce le va aduce dimineata
si umerii,
de praful regretelor
voi scutura.
E dimineata-nviata mea
si timpul,
e copil.
Imi i-au haina in spinare
si plec.
Plec, spre rasarit,
pentru ca acolo timpu,
e tanar,
si regretele putine,
acolo e zambetul,
mirificilor sirene.
Cersitu-ti-am clipe destule
timpule.
Cerseste-mi tu acuma
lacrimi.

Leave a Reply