Fura-mi inima

Suntem niste hoti. Asta suntem. Ne nastem asa si murin asa. Furam sentimentele celorlati, le furam inimile, le furam gandurile ideiile si in ultima instanta le-am fura viata. Traim uni din ochi celorlalti, ca intr-o hora nebuna, uitandu-ne in sus, incerca sa sarim din ce in ce mai sus. Sa ajungem din ce in ce mai sus.

Doar eu sunt singurul drept in lumea asta, doar eu sunt singurul care traieste in lumea asta, doar eu sunt singurul care simte si care are dreptate, care sufera, care plange si care rade. Eu sunt singurl cu drepturi, eu sunt cel ce merita, eu vreau, pentru ca sunt si merit pentru ca vreau.

Suntem fiinte egoiste, si cu tristete o spun, suntem fiinte egoiste din nastere, din intaiul gest de altruism. Egoismul noastru s-a nascut dintr-un singur gest de altruism. DIntr-o nevoie de a da. Propria inocenta primordiala a fost ceea care a generat egoismul caracterului rasei noastre. Altruismul de a-ti inparti marul.

Traim cu ceilalti sugandu-le seva vietii, emotiile lor, trairile lor, facandu-le a noastre, calcandu-i si strivindu-i in drumul noastru de a fi personajul principal.

Cu toti suntm personaje principale, si totusi, disparitia noastra nu face nici macar ceea mai mica frunzasa adie intr-o directie gresita.

~ by Ruben on 20 May, 2008.

Leave a Reply