Înmormântare
Apele curg năvală
Prădând în calea lor,
Sufletele tânjiţi-lor nori
Ce azi, cu lacrimi, mor.
Trupul greu, atârnă
În volbura neagră a furiei
Ce ne duce-n ţărână.
Ochii tăi sălbatici, acoperiţi
De munţii de ape,
Acoperiţi de râul de minţi
Ce s-au prădat,
Ce s-au pierdut,
În veşnicul înec al neputinţei.
Râul curge, cu case
Cu grădini şi pomi,
Cu vise frânte de tineri iubiţi.
Rupând copaci,
Zmulgând cruci,
Dezgropând morţi.
Oasele mele plutesc
Nebune înspre tine.
Inimile mele, mâinile mele
Degetele şi fiinţa mea
Se strâng în jurul tău
Într-un dans nebun
Într-un ultim drum.
Plopi înalţi cad pe rând,
Stingându-şi veşnicia
Plângându-mi nemurirea
Se strâng, şi cad pe rând
În gropile din pământul
Nesfârşit de crud.
În vârtejul fierbinte
Ce demoni îl învârt,
Trupurile noastre
Se scurg în pământ,
Cu case, cu vise, cu nori
Cu eternele săruturi
Şi eternul cer sângeriu.
Pământul tace, şi-nghite
Eterna jertfă a vieţii.
Leave a Reply