Crucificare
Aruncă-mă la vulturi,
Târăşte-mă în praf
cadavrul unui soldat străin, mort
şi lăsat in drum.
Dă-mă fiarelor, hoardelor,
oamenilor.
Să se-frupte din trupul atât
de fraged ce bolta de cer
la frânt.
Dă-mi sângele şerpilor,
să-mi scurg viata in gâturile lor,
să mi-o poarte in străfundul pămantului.
Limba, ciorilor.
Ca un cadavru devorat de fiare.
Căci iată sunt mut,
pământul de praf, ars de soare, si bătut
de vânt mă-cheamă
n-suave tăceri,
mă cheamă-n tainice locaşuri
ma cheamă să-l umplu cu sufletul-mi măreţ.
Sunt orb, picioarele mele nu mai văd
drumul crucii,
Iar Cristoşii răstâgniţii la colţuri de drumuri
se uită la sufletul meu ca la-n tălhar.
În pom la dreapta ta mă sui,
să-ţi fiu tălhar, căci fiu, nu pot să-ţi fiu,
să-ţi fiu necredincos,
căci din buzunarele sufletului spart,
mi-au curs pe rănd
inima,
ochii,
măinile.
Sunt doar un ciot din ce am fost,
deeacea păsările
să petrecă-n carnea mea.
Mă răstignesc in pomi.
Devoraţi-mă.
Leave a Reply