Canibalism
Cad în bucăţii,
Micii, mari, medii.
M-ânpraştii uşor, străin,
Straniu, pustiu, în mii de frânturi
De duh, trup si suflet.
Tu, te poţi hrănii cu mine,
Îţi poti stâmpăra setea cu unghiile
mele-ndulcite
de seva amară a pământului.
Te poţi hrănii.
Ochii-mi sunt o delicatesă,
Lumina lor suavă, dulce-acrisoară,
Înmiresmată de câmpuri senine
Umplută de focuri,
De arderi de tot.
Iar limba mea e o poartă,
A lumii de dincolo de coajă, a universului
Păzit de munţii, si cuvinte mari
A căror sens si scop, sunt prea verde
a le-ţelege.
Devorează-mă bucată cu bucată,
fărâmă cu fărâmă.
Iar ce rămâne,
aruncă la vulturi.
Leave a Reply