Destinul ciclic

Ne-am nascut singuri, ma refer la specie, la primul individ care a cutreierat pamantul, fie ca o fi Adam, o maimuta malformata, fie un zeu plictisit, rasa umana s-a nascut din indivizi singur. Rousseua avea dreptate, rasa umana ca si structura sociala a fost una de “lupi solitari” pana in momentul in care si-au dat seama ca 1+1=2. Si ca doi e mai mare ca 1, si ca doi sunt mai puternici decat unul. Atunci in specia umana a pornti o cursa nebuna de a se uni, de a fi mai puternici, de a fi impreuna impreuna oricarui factor interior rasei sau exterior(Turbul Babel). Oameni si-au dat seama ca impreuna, pot devenii un mecanism invicibil, doar ca problema era ca impreuna individul se pierde in multime. Intimitatea nu mai exista, tu ca si persoana, eul tau interior, trairile tale, sentimentele tale arau anarhice, scopul fiecaruia ca si roata dintata era precis, prestabilit si nu tolera exceptii.
Astfel, dupa ce societatea a inceput sa aibe girja si de paturile dezavantajate, a inceout o cursa puternica de inhibare, de intimitate, o nebunie in toata puterea cuvantului in care fiecare avea dreptul la intimitate. O divizare fantastica, pe rase, pe culori, pe ochii, pe tari, pe regiuni, pe comitate, pe orasele, pe cartiere, pe strazi, pe blocuri, pe etaje, pe apartamente, pe camere, metru patrat.
Societate acutala a reusit sa ofere un substitut nevoii omul de libertate, a reusit sa creeze o perdea fumurii in spatele caruia ochiul vigilent priveste atent, a reusit sa dea iluzia unei libertati si unei intimitati. Asta se intampla in contextul centralizari modiale, in contextul in care oameni se unesc intr-o lume unitare, in care se predica stupizenii despre egalitate, etnica, religioasa, sexuala, despre egalitate in orice domeniu. Organismul social sa mulat inasa mod in care, fiecarui om i sa dat spatiul sau personal inviolabil, intangibil, fiecaruia i sa dat metru sau patrat, intr-o lume ce sustine o untitate turmica dictata de factori economici.
CU toti traim falsa impresie a metrului patrat personal intr-o lume in care suntem doar o marja de eroare dintr-o cifra uriasa.

~ by Ruben on 28 August, 2009.

One Response to “Destinul ciclic”

  1. o minciuna spusa de suficient de multe ori, uneori devine adevarul.. si intr-o zi ajungi sa crezi ca 2+2=5(daca stii la ce ma refer) fara s-o mai pui la indoiala

Leave a Reply